Ce sunt obsesiile?
Obsesiile sunt ganduri, imagini sau impulsuri pe care un copil nu si le doreste, dar nu se poate opri din a se gandi la ele. Atunci cand un copil are astfel de ganduri, este probabil sa se simta de asemenea si foarte anxios sau temator.
Cateva exemple de obsesii pot fi:
– teama de imbolnavire ca urmare a atingerii unei clante de usa murdare;
– imaginarea persoanelor apropiate ranite, in pericol;
– sentimentul ca se va intampla ceva ingrozitor daca toate cartile lor nu sunt asezate in ordinea corecta.
Ce sunt compulsiile?
Compulsiile sunt lucrurile pe care copilul simte ca trebuie sa le faca din nou si din nou. Uneori copiii fac asta pentru a incerca sa opreasca gandurile obsesive, dar cel mai adesea ei nu stiu de ce se simt si se comporta in acest fel.
Cateva exemple de compulsii pot fi:
– spalarea repetata a mainilor;
– stransul lucrurilor si incapacitatea de a arunca ceva;
– numaratul sau batutul cu degetele sau alte obiecte in anumite lucruri;
– comportarea intr-o maniera superstitioasa, precum a purta intotdeauna acelasi tricou la meciuri;
– trasul de par sau ciupitul pielii.
Obsesiile si compulsiile: ar trebui sa fim ingrijorati?
Nu este neobisnuit pentru copii sa aiba obsesii si compulsii, ele pot fi parte din dezvoltarea acestora. De exemplu, copilul poate trece printr-o etapa in care isi doreste ca ritualul sau de culcare sa fie exact acelasi in fiecare seara. Obsesiile si compulsiile ce nu interfereaza cu viata copilului si a familiei nu ar trebui sa ne ingrijoreze.
Cand se transforma obsesiile si compulsiile in tulburare obsesiv-compulsiva?
Atunci cand copiii au ganduri obsesive nedorite sau comportamente compulsive, ori ambele, care nu pot fi eliminate si care interfereaza cu viata de zi cu zi a copilului, este posibil ca acesta sa sufere de tulburare obsesiv-compulsiva.
Adresati-va unui specialist atunci cand observati la copil urmatoarele manifestari:
-obsesii si compulsii semnificativ mai severe decat ale copiilor de aceeasi varsta;
-ganduri obsesive si/sau comportamente compulsive care ii intristeaza si ii opresc din a se bucura de viata sau care interfereaza cu activitatile zilnice ale familiei;
– ganduri obsesive si comportamente compulsive care dureaza pentru mai mult de 6 luni.
Cum afecteaza tulburarea obsesiv-compulsiva copiii si familiile
Gandurile obsesive si comportamentele compulsive afecteaza abilitatea copiilor de a se relaxa si de a se bucura de viata. Daca copilul dumneavoastra sufera de tulburare obsesiv-compulsiva, este posibil sa aiba dificultati precum:
– probleme la scoala – de exemplu: dificultati de concentrare a atentiei sau de a isi face temele;
– rutine perturbate – de exemplu: dificultati de a merge la scoala sau la culcare pana ce nu si-a facut ritualurile;
– probleme fizice din cauza stresului si a lipsei de somn;
– probleme sociale – de exemplu: petrec mai mult timp cu gandurile lor obsesive si comportamentele compulsive decat cu prietenii sau evita situatiile sociale din cauza reactiilor celorlalti la comportamentul lor;
– emotii negative – de exemplu: ingrijorari cu privire la faptul ca sunt diferiti de prietenii si de familia lor sau cu privire la faptul ca nu au control asupra comportamentului lor;
– alte probleme de sanatate mintala – de exemplu: anxietate, depresie.
Unele familii ajung sa se obisnuiasca cu comportamentul copilului, dar tulburarea obsesiv-compulsiva este o problema serioasa de sanatate si nu va disparea de la sine. Uneori, copiii cu tulburare obsesiv-compulsiva dezvolta si alte probleme de sanatate emotionala mai tarziu in viata, astfel ca este esential ca acestia sa primeasca ajutor din partea unor profesionisti. Tratamentul include cel mai adesea terapie cognitiv-comportamentala pentru ca acesta sa isi poata schimba gandurile si comportamentele atunci cand sunt anxiosi. Mai poate include de asemenea si tehnici de relaxare, exercitii de respiratie si mindfulness pentru a il ajuta pe copil sa isi gestioneze simptomele si pentru a reduce sansele de recidiva ale tulburarii. In cazuri mai grave, copilului i se poate prescrie si tratament medicamentos.
Cum il ajutam pe copil in mediul de acasa?
Cateva dintre strategiile pe care le puteti utiliza acasa pentru a ii fi de ajutor copilului sunt:
– Reasigurarile: copiii cu tulburare obsesiv-compulsiva observa adesea faptul ca sunt diferiti de ceilalti copii si se simt izolati si singuri. Daca copilul stie ca sunteti acolo pentru a il asculta oricand are nevoie sa discute despre grijile sale, el se va simti mai putin singur.
– Relaxarea: copilul poate incerca exercitii de relaxare musculara, respiratia profunda, meditatia sau exercitii de mindfulness.
– Monolog pozitiv: puteti incuraja copilul sa isi spuna lucruri precum: “Ma pot opri din a face asta.” sau “O sa fiu in regula daca nu fac asta.”.
– Distrageri: ii puteti sugera copilului sa faca ceva ce ii face placere, precum a practica un sport sau a citi o carte, deoarece chiar si distragerile de scurta durata de la griji ii pot face bine.
– O cutie a ingrijorarii: copilul isi scrie sau deseneaza grijile si le pune intr-o cutie. Acest lucru il ajuta pe copil sa isi puna deoparte grijile in loc sa se concentreze exclusiv asupra acestora
– Un loc calm: acest loc ar putea fi inauntru sau afara, un loc in care copilul poate realiza activitati care sa il distraga de la grijile sale.
Atunci cand copilul cu tulburare obsesiv-compulsiva invata sa isi gestioneze anxietatea, va incepe cu pasi marunti. De exemplu, in loc sa aprinda lumina de 4 ori, o va aprinde doar de 3 ori. Incercati sa fiti rabdatori cu acesta in timp ce progreseaza si evitati criticarea sa atunci cand acesta inca isi realizeaza ritualurile.
Cauzele tulburarii obsesiv-compulsive
Cauzele acestei tulburari sunt inca necunoscute. Stim doar ca este des intalnit ca un copil sa dezvolte tulburare obsesiv-compulsiva atunci cand membrii familiei au un istoric de anxietate sau daca copilul a trait evenimente stresante sau traumatice.
Traducere: Diana Dodiță