Un nivel ridicat al stimei de sine il poate ajuta pe copil sa aiba incredere in el, in propriile capacitati, sa se perceapa in mod pozitiv si, in general, sa se simta bine cu el insusi. Astfel, este important sa recunoastem semnele unui nivel scazut al stimei de sine la copii, deoarece acesta poate influenta in mod negativ viata copilului si mai apoi sa punem in practica, impreuna cu copilul, diverse interventii pentru cresterea stimei de sine.
Unele dintre modurile in care ne putem da seama de faptul ca nivelul stimei de sine al copilului este scazut sunt urmatoarele:
- Verbalizari si remarci auto-dispretuitoare, perceperea sinelui ca neatractiv, lipsit de valoare, neimportant etc.;
- Se invinovateste cu usurinta;
- Inabilitate de a accepta complimente;
- Refuza sa isi asume riscuri cu privire la noi experiente, deoarece anticipeaza esecul;
- Evita contactul social cu adultii sau cu cei de aceeasi varsta;
- Cauta in mod excesiv sa se faca placut/a celorlalti si sa primeasca atentie din partea adultilor sau a celor de aceeasi varsta;
- Incapacitate de a identifica sau accepta trasaturi pozitive sau talente ale sale;
- Teama de a fi respins/a de ceilalti, mai ales de grupul de covarstnici;
- Se comporta in asa fel incat sa primeasca atentie din partea celorlalti;
- Dificultati de a spune „nu” celorlalti, frica de a nu fi placut/a de ceilalti.
In astfel de situatii, obiectivele psihoterapeutice pe termen lung sunt urmatoarele:
- Cresterea nivelului stimei de sine;
- Cresterea frecventei interactiunilor sociale;
- Dezvoltarea asertivitatii, a increderii in sine si a abilitatii de asumare a riscurilor rezonabile;
- Construirea unei imagini pozitive de sine consistente;
- Demonstrarea cresterii nivelului stimei de sine prin acceptarea complimentelor, prin identificarea caracteristicilor pozitive cu privire la sine, prin capacitatea de a spune „nu” celorlalti, prin eliminarea remarcilor auto-dispretuitoare;
- Perceperea sinelui ca fiind capabil si demn de iubire;
- Dezvoltarea abilitatilor sociale.
Una dintre multiplele modalitati prin care putem facilita diminuarea fricii de respingere si cresterea afirmatiilor de auto-acceptare este de a il ruga pe copil sa isi spuna in fiecare zi cate o afirmatie pozitiva despre sine si mai apoi sa o noteze intr-un jurnal. Este important sa intarim afirmatiile pozitive pe care le face copilul despre el insusi.
Pentru a ajuta copilul sa isi identifice emotiile putem utiliza diverse jocuri si cartonase cu reprezentari vizuale ale emotiilor.
Adesea, atunci cand are o stima de sine scazuta, copilul evita contactul vizual cu ceilalti, asa ca este util sa incurajam realizarea si pastrarea contactului vizual al copilului cu interlocutorul, fie el adult sau covarstnic.
Este de ajutor sa incurajam copilul sa incerce noi activitati si sa vada esecul ca pe o experienta de invatare. O tehnica pe care i-o putem prezenta copilului pentru a facilita explorarea este cea numita „Prefa-te ca stii cum…” (Theiss), care presupune exact ceea ce sugereaza si titlul, anume ca micul explorator trebuie sa se angajeze in noile experiente ca si cum ar sti deja cum sa procedeze si cum sa le realizeze.
Jocurile de rol ajuta la dezvoltarea asertivitatii si a abilitatilor sociale, putand fi incluse cu usurinta in sedintele de psihoterapie.
Sedintele de psihoterapie familiala au o importanta ridicata deoarece in cadrul acestora copilul isi poate exprima in fata familiei nevoile si dorintele.
Totodata, este necesar sa ajutam copilul sa identifice si sa intareasca mesajele realiste si pozitive despre sine si despre viata sa.
Nu in ultimul rand, este util sa le recomandam parintilor sa implice copilul in activitati ce contribuie la dezvoltarea stimei de sine, precum taberele, sportul, muzica, grupurile de tineri etc.”
Sursa: The Child Psychotherapy Treatment Planner – Arthur E. Jongsma Jr.
Traducere: Diana Dodiță