Copilul nostru are adesea izbucniri de furie. Sunt acestea normale sau ar trebui sa ne ingrijoram?

Pentru a putea raspunde la aceasta intrebare, trebuie mai intai sa cunoastem modul in care se manifesta problemele cu privire la controlul furiei la copii. Cateva dintre cele mai intalnite moduri de manifestare sunt urmatoarele:

 

  • Manifesta un tipar de epsioade de furie excesiva ca raspuns la situatii specifice
  • Manifesta erori de gandire asociate furiei, precum: asteptari exigente de la ceilalti, furie ca raspuns la slabiciunea perceputa a celorlalti etc.
  • Descrie trairea directa sau indirecta a unor manifestari de hiperexcitatie fiziologica asociata furiei
  • Manifesta un limbaj corporal ce sugereaza furia, precum tensiune musculara, pumni inclestati, barbie inclestata, refuzul de a face contact vizual cu ceilalti
  • Demonstreaza furie excesiva ca urmare a perceperii dezaprobarii, respingerii sau criticii
  • Invinovatirea celorlalti de comportamente agresive si abuzive
  • Episoade repetate de furie ce sunt disproportionate in raport cu evenimentul declansator al furiei
  • Tipete, plans, injuraturi sau utilizarea unui limbaj abuziv, in exces atunci cand eforturile de a isi indeplini dorintele sunt blocate sau i se impun limite
  • Lupte frecvente, intimidarea celorlati, acte de cruzime sau violenta indreptate impotriva oamenilor sau animalelor
  • Amenintari verbale de a isi rani parintii, figurile adulte de autoritate, fratii sau covarstnicii
  • Tipare persistente de a distruge lucruri sau de a arunca obiecte atunci cand este furios
  • Esec consistent de a accepta responsabilitatea pentru problemele cu privire la controlul furiei, acompaniat de tipare repetate de a ii blama pe ceilalti pentru problemele sale cu furia
  • Istoric repetat de angajare in comportamente pasiv-agresive (a uita, a se preface ca nu asculta, procrastinare) cu scopul de a ii frustra sau enerva pe ceilalti
  • Relatii interpersonale deficitare cu covarstnicii din cauza agresivitatii si a problemelor cu controlul furiei 
  • Sentimente ascunse de insecuritate, anxietate sau depresie ce contribuie la comportamentele agresive si la izbucnirile de furie.

 

Atunci cand observam astfel de manifestari ale problemelor in ceea ce priveste controlul furiei, ne propunem in cadrul procesului psihoterapeutic al copilului, urmatoarele obiective pe termen lung:

  • Invatarea si implementarea de tehnici de gestionare a furiei, in scopul de a reduce iritabilitatea furia si comportamentele agresive
  • Reducerea semnificativa a frecventei si intensitatii izbucnirilor de furie
  • Interactiuni consistente cu adulti si covarstnici intr-o maniera caracterizata de respect
  • Reducerea semnificativa a frecventei comportamentelor pasiv-agresive prin exprimarea furiei si a frustrarii in mod controlat si prin intermediul verbalizarilor
  • Stabilirea si mentinerea de catre parinti a unor granite parinti-copil potrivite, setarea de limite clare si consistente pentru cazurile in care copilul reactioneaza intr-o maniera pasiv-agresiva sau agresiva, verbal sau fizic
  • Invatarea si implementarea de catre parinti a unor tehnici de parenting consistente si eficiente.

 

Dupa etapa de psihoevaluare, putem incepe procesul terapeutic prin cresterea numarului de afirmatii ce reflecta acceptarea responsabilitatii pentru consecintele comportamentului agresiv sau furios. Odata acceptata responsabilitatea pentru actiunile sale, putem trece la invatarea de moduri de alternative de a gandi si de a gestiona frustrarea, furia sau comportamentele agresive. De exemplu, il putem sprijini pe copil in identificarea consecintelor pozitive ale gestionarii frustrarii si furiei (respect din partea celorlalti si a sinelui, cooperare, imbunatatirea sanatatii fizice). Invatarea si implementarea de starategii de calmare, precum relaxarea musculara, tehnicile de respiratie, imageria linistitoare, joaca un rol esential in gestionarea frustrarii.

Mai departe, este necesar sa identificam, provocam si inlocuim monologul interior ce duce la comportamentele de frustrare, furie si agresivitate cu un monolog ce faciliteaza angajarea in reactii mai functionale. De asemenea, este nevoie sa prezentam copilului si tehnici pentru a isi opri gandurile intruzive ce actioneaza drept declansatori ai comportamentelor de furie. Verbalizarea emotiilor de furie, frustare si dezaprobare este necesar sa fie facuta intr-un mod asertiv, controlat. 

Implementare de tehnici de rezolvare a problemelor si a conflictelor poate facilita rezolvarea problemelor interpersonale intr-o maniera constructiva. Pentru ca toate aceste tehnici si strategii sa dea roade, este esential ca micul pacient sa le puna in practica si intre sesiunile de psihoterapie, in contextual vietii sale zilnice. Reducerea frecventei, intensitatii si duratei izbucnirilor de furie este facilitata de cresterea frecventei utilizarii tehnicilor de gestionare a furiei. 

Totodata, este necesar ca parintii sa isi creasca implicarea in ajutarea copilului, prin verbalizarea limitelor pe care copilul trebuie sa le respecte, prin cresterea frecventei interactiunilor calde cu acesta. Prin intermediul jocurilor de rol si a terapiei prin joaca, copilul poate invata sa coopereze. Nu in ultimul rand, copilul este incurajat sa realizeze o lista a persoanelor ce il pot sprijini in implementarea noilor sale comportamente. 

 

Sursa: The Child Psychotherapy Treatment Planner – Arthur E. Jongsma Jr.  

Traducere: Diana Dodita