Cateva dintre manifestarile ce ne-ar putea indica prezenta depresiei la copii sunt urmatoarele:
– Dispozitie trista;
– Preocupare legata de tema mortii;
– Ideatie suicidara sau tentative de suicid;
– Iritabilitate;
– Izolare de familie sau prieteni;
– Deterioare a performantei scolare;
– Lipsa interesului fata de activitatile care anterior ii faceau placere;
– Refuzul de a comunica deschis;
– Nivel scazut de energie;
– Contact vizual redus sau absent;
– Afirmatii ce reflecta o stima de sine scazuta;
– Apetit redus;
– Nevoie crescuta de a dormi;
– Capacitate scazuta de concentrare si indecizie;
– Exprima sentimente de lipsa de speranta, lipsa de valoare si vinovatie neadecvata;
– Sentimente si emotii de doliu neprocesate;
– Consum de droguri pentru a isi imbunatati starea;
Atunci cand observam astfel de manifestari specifice depresiei, ne propunem in cadrul
procesului psihoterapeutic al copilului urmatoarele obiective:
– Imbunatatirea starii afective si revenirea la nivelul obisnuit de energie, de socializare si la
activitatile anterioare;
– Reinoirea interesului pentru reusita academica, implicare sociala si pentru alimentatie,
precum si reinoirea bucuriei si poftei de viata;
– Reducerea iritabilitatii si cresterea frecventei interactiunilor sociale cu familia si prietenii;
– Dezvoltarea de credinte cognitive adaptative, sanatoase cu privire la sine si la lume, care ar
putea duce la atenuarea depresiei si la prevenirea recidivei simptomelor depresive;
– Jelirea si procesarea adecvata a pierderii pentru normalizarea starii afective si revenirea la
nivelul anterior de functionare sanatoasa.
Dupa etapa de evaluare psihologica specifica psihoterapiei cognitiv-comportamentale
si prezentarea principiilor acestei abordari terapeutice, este important sa il sprijinim pe copil
in identificarea factorilor ce au influentat aparitia depresiei si a celor care continua sa
contribuie la mentinerea acesteia, pentru ca mai apoi sa trecem la inlocuirea credintelor
disfunctionale cu unele alternative, mai functionale. Pentru a usura aceasta sarcina, ii putem
recomanda copilului sa utilizeze un tabel in care sa tina evidenta situatiilor declansatoare de
ganduri negative, care sunt aceste ganduri depresive, dar si ce emotii insotesc aceste ganduri.
Mai departe, se poate trece la testarea “experimentala” a gandurilor negative, acestea
fiind tratate drept ipoteze ce mai apoi sunt testate pentru a se verifica daca sunt adevarate sau
false, pe baza experientelor de viata ale copilului. Mai departe, copilul este sprijinit in a invata
cum sa dezvolte ganduri alternative mai optimiste si mai realiste, astfel incat stima sa de sine
si increderea in el sa creasca. Pentru a reduce tensiunea si anxietatea, este util sa il invatam pe
copil cateva strategii cognitive de calmare, precum cele ce au la baza respiratia,
decatastrofizarea, imageria ghidata sau relaxarea musculara progresiva.
Este de asemenea important ca micul pacient sa invete noi modalitati de a invinge
depresia. Mai specific, acesta trebuie sa se angajeze in activitati care prezinta o mare
probabilitate de a ii provoca placere, asupra carora detine control, activitati care il fac sa se
simta bine cu privire la propria persoana. Putem utiliza jocurile de rol, feedback-ul corectiv
sau repetarea in cabinet pentru a il ajuta pe copil sa se angajeze in aceste activitati si in viata
de zi cu zi, dar si pentru a ii reduce anxietatea si pentru a ii dezvolta increderea in ceilalti.
Incurajarea copilului sa initieze interactiuni sociale cu prietenii si familia, dar si
explorarea conflictelor sau problemelor interioare sau interpersonale ale copilului reprezinta
de asemenea aspecte esentiale in procesul psihoterapeutic.
Totodata, verbalizarea oricarei experiente legate de un eventual doliu neprocesat, ce
poate contribui la depresie, reprezinta o etapa de care trebuie sa tinem cont. Implementarea
unei rutine de exercitii fizice poate contribui de asemenea la imbunatatirea starii afective a
copilului.
Un alt pas important este acela de a il invata pe copil strategii de prevenire a recidivei,
care sa il ajute sa identifice cat mai devreme posibilele semne de recidiva, sa revizuiasca
strategiile invatate in cadrul terapiei si sa dezvolte un plan de gestionare a situatiilor dificile.
Alte aspecte ce trebuie explorate in procesul psihoterapeutic al depresiei sunt:
intelegerea legaturii dintre rebeliune, auto-distrugere, auto-izolare si depresie, identificarea
elementelor ce lipsesc din viata copilului si care pot cauza nefericirea si identificarea
aspectelor din trecut sau din prezent care contribuie la mentinerea tristetii. Nu trebuie sa uitam
de stabilirea unui program de somn specific etapei de dezvoltarea a copilului si luarea de mese
hranitoare in mod regulat, fara a fi nevoie de insistentele celorlalti.
Exprimarea emotionala poate avea loc si prin intermediul modalitatilor artistice sau a
terapiei prin joaca. Nu in ultimul rand, sedintele de psihoterapie de familie sunt benefice in
tratarea depresiei copilului deoarece imbunatatesc calitatea relatiei si suportul dintre membrii
familiei prin facilitarea exprimarii emotiilor si facilitarea incurajarilor si a tolerantei.
Sursa: The Child Psychotherapy Treatment Planner – Arthur E. Jongsma Jr.
Traducere: Diana Dodiță