Cel mai evident si cunoscut lucru cu privire la un copil este faptul ca acesta se naste fara a putea sa comunice, sa empatizeze sau sa isi indeplineasca propriile nevoie. Acesta depinde, in procesul sau de dezvoltare, de ghidarea pe care o primeste din partea celorlalti.
Distinctia dintre un adult si un copil nu este niciodata (in mod neasteptat) facuta in functie de varsta. Exista persoane in varsta care, in privinta aspectelor emotionale, au manifestari specifice varstei de 9 ani si exista, totodata, copii de 9 ani care pot concura cu usurinta cu multi adulti in privinta gestionarii si raspunsurilor pe care le au in fata evenimentelor negative de viata.
“Curriculum-ul” maturitatii emotionale, pentru parcurgerea calatoriei dintre copil si adult, cuprinde unele dintre urmatoarele tranzitii:
- In timp ce un copil crede ca el este centrul universului, un adult trebuie sa invete faptul ca mai exista si alti oameni in afara de el.
- In timp ce un copil insista vocal cu privire la ceea ce isi doreste, un adult trebuie sa invete termeni precum “compromis”, “diplomatie”, trebuie sa se obisnuiasca cu faptul ca mai exista si alte puncte de vedere si alte perspective decat cele proprii.
- In timp ce un copil crede ca ceilalti vor intelege ce isi doreste fara sa fie nevoie ca el sa verbalizeze aceste lucruri, adultul invata faptul ca trebuie sa exprime si sa explice calm ce gandeste si ce vrea, el trebuie sa “invete” lumea despre cine este el.
- In timp ce copilul nu intelege relatia dintre corp si emotii, nu stie ca disperarea are legatura cu oboseala, adultul invata sa co-existe cu corpul sau, el stie ca in anumite momente de disperare, mai degraba decat sa renunte la tot ceea ce tine de viata, ar fi indicat sa aiba mai multa grija de sine si de nevoile sale.
- In timp ce copilul este un idealist, iar persoanele care ii fac pe plac sunt cele carora le arata afectiune, in timp ce aceia care ii produc emotii negative sunt caracterizati drept “monstri”, adultul stie ca nu exista persoane complet bune sau complet rele, el nu trece atat de repede si atat de usor de la iubire la ura.
- Copilul nu este constient de durerea sau disconfortul pe care il poate cauza celorlalti, in timp ce adultul percepe cel mai adesea dificultatile pe care el le provoaca celorlalti, simte vinovatie si isi poate cere iertare.
- Un copil este cel mai adesea ori in lacrimi, ori in extaz, in timp ce adultul a invatat ca poate trai o varietate de emotii.
Un adult este o persoana ce poate sa aiba grija de un copil, in mare parte datorita faptului ca, in trecutul sau, cineva, la randul sau, a avut grija de el.
Aceste lectii si multe altele pot fi invatate in cadrul procesului educatiei emotionale, care este, asa cum ne putem astepta, unul de lunga durata. El poate dura chiar si de 5 ori mai mult decat ne-ar putea lua sa invatam o limba straina, astfel ca rabdarea este o virtute esentiala in acest proces.
Sursa: https://www.theschooloflife.com/article/why-children-need-an-emotional-education/
Traducere: Diana Dodiță