Anxietatea este o problema frecvent intalnita in cazul copiilor, iar corecta identificare a ei ne permite sa ii fim alaturi copilului in gestionarea eficienta a fricilor si ingrijorarilor sale, atat din postura de psihoterapeuti, cat si din cea de parinti. Cateva dintre cele mai intalnite manifestari ale anxietatii la copii sunt reprezentate de:
- Ingrijorare sau teama excesiva;
- Un nivel ridicat de tensiune corporala, manifestat sub forma nelinistii, agitatiei, oboselii sau tremuratului;
- Batai rapide ale inimii, dificultati de respiratie, uscaciune a gurii, stare de greata sau diaree;
- Hipervigilenta, care se poate manifesta sub forma dificultatilor de concentrare, dificultati de a adormi sau de a ramane adormit si o stare generala de iritabilitate;
- O anumita frica specifica s-a extins la diverse alte aspecte ale vietii copilului, cauzand probleme in functionarea sa zilnica, acasa, la scoala sau in orice alt context;
- Frica excesiva cauzata de amenintarea cu abandonul de catre parinti, utilizarea exagerata de catre acestia, negarea autonomiei copilului, conflicte parinte-copil.
Dupa o prima etapa de evaluare si punerea bazelor aliantei terapeutice, cateva dintre principalele obiective urmarite in cadrul psihoterapiei copilului sunt:
Invatarea micului client de tehnici de auto-calmare ce au drept scop reducerea si gestionarea simptomelor anxietatii, precum relaxarea musculara progresiva, imageria ghidata, exercitii de respiratie, dar si modul in care ar putea sa aplice aceste tehnici in viata sa de zi cu zi.
Un alt aspect important al terapiei anxietatii este reprezentat de provocarea fricii, prin examinarea probabilitatii ca temerile copilului sa devina realitate, despre eventualele consecinte ale adeveririi temerilor, despre abilitatea sa de a depasi aceste urmari, despre cel mai rau lucru care s-ar putea intampla daca frica ar deveni realitate, dar si despre abilitatea sa de a accepta aceste urmari.
Este de asemenea important sa exploram limbajul interior al copilului, sa cautam impreuna alternative realiste la gandurile negative si sa il sprijinim pe copil in dezvoltarea unei modalitati pozitive de a isi vorbi lui insusi, in asa fel incat increderea in capacitatile sale de a gestiona fricile si grijile irationale sa creasca.
O tehnica utila in tratarea anxietatii este cea a “opririi gandurilor”, care presupune imaginarea de catre copil a unui semn “STOP” si mai apoi a unei scene fericite, placute pentru el. O alta tehnica pe care le-o putem prezenta copiilor este “timpul pentru ingrijorare”, care presupune stabilirea unui interval specific in care copilul se poate gandi la ingrijorarile sale, iar de fiecare data cand fricile apar in afara acestui interval, el este sfatuit sa le alunge, spunandu-si ca isi va indrepta atentia asupra lor in intervalul stabilit. Cel mai adesea, atunci cand soseste momentul acestui “timp al ingrijorarii”, intensitatea fricilor nu va mai fi atat de ridicata sau este posibil chiar ca micul client sa fi uitat de acest interval. In orice caz, aceasta tehnica este utila in oprirea interferarii ingrijorarilor si fricilor copilului cu activitatile sale.
Sursa: The Child Psychotherapy Treatment Planner – Arthur E. Jongsma Jr.
Traducere: Diana Dodiță