Cum ne dam seama de situatiile in care copilul nostru sau copiii cu care interactionam si lucram ca educatori, psihologi sau orice alte profesii din domeniul educational, se confrunta cu performante scolare scazute? Iar odata identificata corect aceasta problema, ce e de facut?

 

Cateva dintre modurile in care performanta academica scazuta se poate manifesta sunt:

  • Istoric general de performanta academica sub nivelul asteptat conform testelor de inteligenta;
  • Esec repetat de a finaliza sarcinile scolare la timp;
  • Abilitati organizatorice sau de studiu slabe, ce contribuie la slaba performanta academica;
  • Tendinta frecventa de a procrastina sau de a amana realizarea sarcinilor scolare in favoarea jocurilor sau a activitatilor recreationale;
  • Istoric familial de probleme, dezinteres sau esec scolar;
  • Depresie, insecuritate si stima de sine scazuta ce interfereaza cu invatarea si progresul scolar;
  • Tipare recurente de a se angaja in comportamente de cautare a atentiei in mod negativ atunci cand intampina dificultati sau frustrare in procesul educational;
  • Anxietate ridicata ce interfereaza cu performanta in timpul testelor sau examinarilor scolare;
  • Presiune excesiva sau nerealista din partea parintilor intr-o atat de mare masura incat afecteaza negativ performanta scolara;
  • Declin al performantei scolare ca raspuns la anumiti factori de mediu sau de stres, ca de exemplu divortul parintilor, decesul unei persoane dragi, mutarea etc.

 

Atunci cand observam manifestari care ne indica faptul ca un copil se confrunta cu performanta scolara scazuta, ne propunem drept obiective:

 

  • Demonstrarea consistenta si constanta de interes, initiativa si motivatie in domeniul scolar si aducerea performantei la nivelul asteptat conform nivelului de dezvoltare intelectuala;
  • Realizarea sarcinilor scolare in mod regulat;
  • Obtinerea si mentinerea unui echilibru functional intre realizarea sarcinilor scolare si indeplinirea nevoilor sociale, emotionale si de stima de sine;
  • Eliminarea tiparelor de comportament disruptive sau a celor negative de cautare a atentiei atunci cand copilul se confrunta cu dificultati sau frustrare in procesul de invatare;
  • Reducerea semnificativa a nivelului de anxietate asociat testarilor scolare;
  • Stabilirea de catre parinti a unor asteptari realiste cu privire la abilitatile de invatare ale copilului si implementarea de strategii de interventie eficiente in mediul de acasa, care sa il ajute pe copil sa isi indeplineasca sarcinile scolare;
  • Rezolvarea conflictelor parentale si gestionarea stresorilor de mediu, in asa fel incat mediul familial sa permita dezvoltarea performantei scolare.

 

Dupa etapa de evaluare psiho-educationala, putem trece la partea de interventie psihologica, iar o prima modalitate de a il sprijini pe copil este de a il implica in activitati de tutoriat in afara scolii, pentru a recupera cunostinte in domeniile in care se confrunta cu performante scazute. Este important sa il spijinim pe acesta sa implementeze strategii de studiu eficiente si acasa, ca de exemplu sa sugeram eliminarea lucrurilor care l-ar putea distrage de la sarcini, invatarea intr-un mediu in care este liniste, dezvoltarea unei rutine de studiu, sublinierea aspectelor importante, programarea pauzelor de studiu. Pentru a face invatatul mai placut, copilul si-ar putea alege un coleg sau un prieten impreuna cu care ar putea realiza sarcinile scolare.

Pentru a diminua anxietatea provocata de testari, ii putem sugera copilului cateva strategii eficiente cu privire la cum sa se pregateasca pentru test, precum studierea pe o perioada mai lunga de timp, revizuirea regulata a materialelor de studiu, verificarea temelor etc. Pentru o mai mare usurinta a auto-monitorizarii, copilul poate utiliza calendare, plannere sau tabele in care sa isi noteze sarcinile scolare si progresul obtinut in realizarea acestora. Este importanta stabilirea unei rutine care sa permita, pe langa indeplinirea sarcinilor scolare, si angajarea in activitati recreative, timp de calitate petrecut cu prietenii si familia.

Este indicat ca parintii si profesorii sa creasca frecventa remarcilor pozitive cu privire la performantele copilului, dar si ca parintii sa isi creasca nivelul de implicare in ceea ce priveste asistarea copilului cu sarcinile scolare, concomitant cu descresterea frecventei conflictelor pe acest subiect.

Pentru a rezolva blocajele emotionale sau inhibitiile asociate invatarii, este important sa il sprijinim pe copil in utilizarea de tehnici precum cele de relaxare sau utilizarea discursurilor pozitive de auto-incurajare, atunci cand se simte coplesit de anxietate sau de frustrare. Explorarea si verbalizarea unor anumite situatii din trecut in care copilul si-a indeplinit cu succes sarcinile scolare, incurajarea de a utiliza strategii asemanatoare pentru a isi creste performanta academica curenta ii pot fi de asemenea de folos copilului in procesul dezvoltarii performantei scolare. Putem incuraja copilul sa isi exprime sentimentele cu privire la scoala prin intermediul artei sau al naratiunilor.

Nu in ultimul rand, copilul poate realiza o lista a persoanelor care i-ar putea oferi suport si asistenta atunci cand se confrunta cu diverse probleme scolare, astfel stiind ca nu este singur in lupta sa cu aceste dificultati.

 

Sursa: The Child Psychotherapy Treatment Planner – Arthur E. Jongsma Jr.

Traducere: Diana Dodiță