Cand ar trebui sa acordam mai multa atentie certurilor si conflictelor dintre copiii nostri si sa renuntam la gandurile de tipul: „Ei, sunt frati, se mai cearta. Nu e nimic iesit din comun.”?
Raspunsul la aceasta intrebare este: atunci cand observam la copiii nostri mai multe dintre urmatoarele manifestari:
- Conflictele verbale sau/si fizice dintre frati sunt frecvente si intense;
- Acestia paseaza responsabilitatea de la unul la altul;
- Fiecare dintre ei considera faptul ca este tratat/a incorect sau/si ca parintii il/o favorizeaza pe celalalt frate/cealalta sora;
- Relatia dintre acestia este caracterizata de hartuire, desconsiderare, razbunare, sarcasm si tachinari neincetate;
- Copiii nu au prieteni sau au putini prieteni care manifesta comportamente sociale deviante asemanatoare;
- Manifesta un tipar general de comportamente impulsive si intimidante;
- Comportamentele manifestate fata de covarstnici sunt agresive si lipsite de empatie;
- Parintii sunt ostili fata de client, demonstrand un tipar de respingere, certuri si lipsa de respect sau afectiune.
Atunci cand noi sau parintii identificam astfel de manifestari la micii pacienti, ne propunem ca obiective psihoterapeutice pe termen lung urmatoarele:
- Dezvoltarea cooperarii si rezolvarii conflictelor cu covarstnicii si fratii intr-o maniera adaptativa, eficienta;
- Dezvoltarea de mecanisme functionale de gestionare a anxietatii, tensiunii, frustrarii si furiei;
- Incetarea comportamentelor agresive si inlocuirea acestora cu unele asertive si empatice;
- Formarea de relatii caracterizate de respect si incredere cu covarstnicii sau fratii;
- Dobandirea de catre parinti a unor abilitati necesare pentru a putea modela respectul, empatia, grija si lipsa de agresiune la copii;
- Demonstrarea consistenta si constanta de comportamente prosociale cu covarstnicii si fratii.
O modalitate eficienta prin care putem sa lucram la atingerea acestor obiective este reprezentata de terapia prin joc. Astfel, in timp ce se joaca, il putem ajuta pe micul pacient sa isi identifice emotiile, sa le comunice si sa gaseasca alternative functionale la raspunsurile agresive si conflictuale pe care le ofera celorlalti covarstnici sau frati. Prin intermediul terapiei prin joaca, acesta poate intelege mai bine legaturile dintre furia sa si fratii sai, poate dezvolta scenarii in care, cu ajutorul jucariilor sau a marionetelor, sa gestioneze conflictele cu fratii sau covarstnicii intr-o maniera functionala.
O tehnica pe placul copiilor este cea a „ruperii hartiei” (Daves) in cadrul careia psihoterapeutul pune in centrul camerei o gramada de hartii si le indica micului pacient si restul membrilor familiei sale sa rupa hartiile in bucati mici si mai apoi sa le arunce in aer. Exista 2 conditii: sa curete dupa acest exercitiu si sa nu arunce cu hartii unii in altii. In timp ce acestia strang micile bucati de hartii dupa, terapeutul discuta cu membrii familiei despre cum a fost aceasta experienta pentru ei, despre cum a fost sa scape de tensiune in acest fel si despre cum ar putea sa faca acest exercitiu si acasa atunci cand simt nevoia de a se descarca.
O alta tehnica pe placul copiilor este cea a „calcatului in picioare a foliei cu bule” (Wunderlich), utila pentru exprimarea furiei si a frustrarii, emotii ce sunt parte zilnica a vietii noastre. Dupa utilizarea acestei tehnici este important sa discutam cu copilul despre faptul ca aceste emotii sunt firesti, dar conteaza modul in care alegem sa le gestionam. Apoi, il putem ajuta sa isi imagineze cum furia il paraseste prin intermediul degetelor sale, ridicandu-se in aer.
Este util de asemenea sa realizam impreuna cu copilul o lista cu problemele pe care ea/el le are in relatia cu fratele/fratii si sa gasim solutii concrete de a aplana sau rezolva aceste conflicte. Pentru a facilita punerea in practica a acestor solutii putem utiliza jocurile de rol.
Sedintele de terapie de familie ne pot oferi informatii cu privire la eventuale aliante sau dinamici ce pot sta la baza conflictului dintre frati. Nu in ultimul rand, le putem recomanda parintilor sa il implice pe copil in activitati ce presupun cooperare, precum jocurile de echipa, trupele de teatru etc.
Sursa: The Child Psychotherapy Treatment Planner – Arthur E. Jongsma Jr.
Traducere: Diana Dodiță