Bullying-ul este un termen des auzit si reprezinta o grava problema intalnita in scoli si diverse alte medii sociale, astfel ca este important sa ne intrebam cum putem recunoaste eventualele comportamente ale copiilor de intimidare si hartuire a celorlalti, pentru a putea actiona.

 

Cateva dintre manifestarile specifice bullying-ului sunt:

  • Adresarea de amenintari copiilor mai mici sau mai slabi;
  • Angajarea in comportamente de intimidare atunci cand acestea sunt realizate de catre alti prieteni;
  • Angajarea in comportamente de intimidare chiar si atunci cand este singur;
  • Utilizarea de comportamente agresive fizice pentru a intari amenintarile intimidante verbale (impinsul, apucarea si tinutul altora, aruncarea de lucruri in victima);
  • Distruge sau ia obiecte ce apartin victimei hartuirii;
  • Are accese de furie in fata covarstnicilor ce implica strigate, urlete sau amenintari;
  • Familia de origine i-a furnizat tipare comportamentale de amenintare, intimidare si agresivitate.

 

Atunci cand observam astfel de manifestari la copil, ne propunem drept obiective pe termen lung:

  • Incetarea comportamentelor intimidante si amenintatoare si inlocuirea acestora cu respect si blandete;
  • Dezvoltarea compasiunii si a empatiei fata de ceilalti;
  • Incetarea de catre parinti sau ingrijitori a utilizarii metodelor agresive de control al copilului si implementarea de modele parentale pozitive.

 

In prima etapa a procesului psihoterapeutic este util sa confruntam copilul cu privire la faptele sale care indica faptul ca manifesta comportamente de intimidare fata de ceilalti copii. Putem utiliza jocul de rol pentru a simula o interactiune intre copil si colegii sai, in cadrul careia terapeutul joaca rolul copilului care manifesta comportamente de intimidare fata de copil, acesta jucand rolul victimei. Putem opri jocul de rol periodic pentru a explora emotiile copilului cu privire la postura in care acesta se afla.

Pentru a-l invata pe copil cum sa isi dezvolte empatia pentru victima comportamentelor sale intimidante, il putem ruga sa realizeze o lista cu emotiile pe care le poate simti victima ca urmare a comportamentului hartuitor suferit.

Este important sa il ajutam pe micul pacient sa isi identifice propriile emotii cu privire la sine, astfel ca il putem ruga sa realizeze o lista cu termenii care descriu cel mai bine perceptia pe care o are cu privire la sine. De asemenea, trebuie sa il ajutam pe copil sa identifice intentia ce sta in spatele comportamentului de hartuire sau de intimidare indreptat impotriva celorlalti (de exemplu: de a obtine acceptare sau control asupra celorlalti, de a rezolva conflicte prin utilizarea agresiunii). In timpul jocurilor de rol, il putem opri periodic pentru ca acesta sa verbalizeze intentia din spatele comportamentului. Mai departe, putem asista copilul in dezvoltarea unor modalitati eficiente de interactiune sociala precum obtinerea respectului celorlalti prin blandete, onestitate si incredere, obtinerea rolului de lider prin asertivitate si respect, utilizarea modalitatilor eficiente de rezolvare de probleme etc.

Sunt utile si sesiunile de psihoterapie de familie, in cadrul carora membrii primesc sarcina de a rezolva un conflict impreuna, pentru a intelege daca agresiunea si amenintarile sunt parti ale modului de interactiune al familiei, atat in timpul conflictelor, cat si in general. Este important sa identificam problemele familiale ce pot contribui la comportamente de intimidare ale copilului. Mai departe, putem prezenta familiei tehnici de rezolvare a conflictelor, in care autoritatea parintilor este recunoscuta, dar sunt respectate emotiile si nevoile tuturor membrilor familiei. Terapia prin joc si biblioterapia sunt de asemenea utile in procesul psihoterapeutic al copiilor ce manifesta comportamente de bullying.

 

Sursa: The Child Psychotherapy Treatment Planner – Arthur E. Jongsma Jr

Traducere: Diana Dodiță