Nu-mi place cum sunt, cum mă port, mă simt vinovat, nu sunt suficient de bun, am nevoie să învăț să mă iubesc mai mult.

Într-o formă sau alta, în spatele unor alte situații care eventual ”strigă” să schimbăm ceva, apar aceste gânduri.

Pun foarte des întrebarea:

”Ce faci bine?”

Și cel mai des primesc ezitare înaintea răspunsului, văd în ochi cum omul din fața mea caută în memorie ca să-mi răspundă.

Copiii îmi spun ”mă pricep destul de bine la matematică, la română…”, adulții găsesc lucruri pe care le fac bine în meseria lor, alții gătesc bine, alții rămân pe gânduri.

Rostul acestei întrebări într-un cabinet de psihoterapie este acela de a ajuta clientul să se focuseze pe acele calități pe care le are și pe care le-ar putea deduce din lucrurile pe care le face bine.

Nu-i simplu deloc dacă nu ești obișnuit să îți apreciezi comportamentele, dacă mai nimeni nu ți-a dat un feedback pozitiv asupra acelor lucruri pe care le-ai făcut bine. Preocupați să vedem partea goală a paharului, atenția ne este îndreptată îndeosebi asupra greșelilor, asupra eșecurilor.

Până la urmă, cei curajoși și hotărâți, clienții din cabinetele de psihoterapie, sunt cei care și-au luat inima-n dinți să schimbe persepctive, să schimbe ceva în viața lor. Așa că, uimiți de întrebare dar statornici scopului lor, intră în acest joc și descoperă că fac multe lucruri bune.

Am descoperit însă cu ajutorul lor o capcană în care cred că suntem mulți dintre noi.

Pentru că psihoterapeuții dau teme pentru acasă :), uneori îi rog pe clienții mei să scrie o lună de zile, în fiecare seară pe un bilețel colorat, ce au făcut bine în fiecare zi. Depozitează bilețelele într-un borcan transparent, sufucient de încăpător pentru vreo 40 de bilețele.

Și poți să faci și tu acest EXERCIȚIU PRACTIC dacă vrei și să-mi spui ce s-a schimbat în viața ta. Sau, ca să faceți o schimbare împreună, ajută-ți și copilul să își noteze lucrurile bune pe care le-a făcut în fiecare zi – veți avea asfel fiecare borcănelul lui.

Neurocercetătorii spun că pentru a crea rețele neuronale noi care vor determina și schimbări de comportament, schimbări de perspectivă de durată, e nevoie ca un anumit tip de exercițiu să fie făcut între 21 și 40 de zile.

Care sunt piedicile pe care le-am observat împreună cu clienții mei?

*Ce să fac dacă fac aceleași lucruri bune în fiecare zi sau dacă unele se repetă?

Foarte bine, viața e compusă din lucruri repetitive, nu avem parte de noutăți zilnic. Prin urmare, notează ce ai făcut bine în fiecare zi chiar dacă asta înseamnă să scrii aproximativ aceleași lucruri în fiecare zi!

*Nu-mi prea amintesc ce fac în fiecare zi și nici nu-mi dau seama ce am făcut bine.

Partea legată de amintirea acțiunilor dintr-o zi are legătură cu starea de prezență ( cât timp într-o zi ești complet prezent în ceea ce faci și cât la sută din timp faci un lucru dar gândul îți este în cu totul alte părți) – practicile de tip mindfulness sunt recomandate pentru antrenarea atenției.

Când nu-ți dai seama ce ai făcut bine întreabă-te cine evaluează? În definitv tu ești cel care face evaluarea finală, indiferent de câți alți intermediari pot fi. Șeful îți poate da sau nu feedback, rezultatul acțiunilor tu însă îl poți estima și singur, cu ajutorul unor repere pe care să ți le construiești. Dar, în afară de serviciu, ce alte acțiuni ai avut azi? Sigur ai făcut bine multe lucruri. Dar dacă tot nu le găsești:

*Nu am făcut nimic senzațional azi

Și de fapt aici există cele mai mari blocaje. Pe lângă faptul că așteptăm ca în viața noastră să existe mereu noutăți, ne evaluăm pozitiv conform unor așteptări de ”senzațional”.

O viață bună nu conține nici senzaționalul în fiecare zi, noi facem multe lucruri bine chiar dacă nu sunt senzaționale – acasă sigur ți-ai îngrijit bine familia azi dacă le-ai gătit, dacă te-ai jucat cu copiii, dacă…. La serviciu sigur ți-ai făcut bine multe îndatoriri dacă la finalul zilei nu ai primit reproșuri dar chiar și așa, probabil o parte din lucruri tot le-ai făcut bine.

Senzaționalul și noutatea sunt noțiunile după care ne ghidăm viciați de filme, de informațiile care prezintă ”Uau-ul” în ambalaje de marketing. Senzaționalul și noutatea se vând bine dar nu fac parte din viața de zi cu zi. Viața bună arată ca o linie dreaptă, ”spartă” din când în când de zile mai bune, alteori de zile mai rele.

Așteptările noastre construiesc în bună parte viața, senzațiile tari și ruperea monotoniei pot fi incluse, atâta timp cât o facem în doze echillibrate, cu conștiență.

Închei cu trei răspunsuri pe care mi le-au dat copii în cadrul unor grupuri de dezvoltare:

”Ce faci foarte bine?

  • Eu când dorm o fac foarte bine
  • Mânânc dulciuri foarte bine
  • Cel mai bine mă joc la playstation”

Să ne molipsim de la copii de inocența cu care văd senzaționalul într-un joc, de bucuria cu care apreciază un somn bun și o ciocolată 🙂

PS: Când faceți acest lucru împreună cu copiii, puneți la sfârșitul celor 21-40 de zile borcanul copiilor undeva la vedere, acolo unde oricine intră în casă să-l vadă. Iar dacă primiți întrebări despre ce este înăuntru nu ezitaâi să spuneți că aceea este dovada lucrurilor bune pe care ei le fac. Nu uitați feedback-ul pozitiv dat în public face minuni!

”Trei săptămâni cu trei copii. Parenting, educația pe bază de rețete universale?”, autor Iulia Cruț, editura Meditative Arts – poate fi cumpărată din toate librăriile Cărturești și online:

https://carturesti.ro/carte/trei-saptamani-cu-trei-copii-10475367