Printre cele mai negre coșmaruri ale unui părinte este momentul în care tânărul – pentru că deja nu-i mai poți spune copil oricât de mult în sufletul tău așa a rămas – va fi tentat să încerce câte ceva din ce e ”rău”, ”dăunător”, ”interzis”. Ghilimelele sunt aici cu rostul de a vă invita să vă denumiți dvs. ce înseamnă pentru fiecare rău, dăunător sau interzis, nu în scopul de a minimiza grijile firești pe care le purtăm ca părinți.
Alcool, țigări, droguri, sex, abuz și dependență de gadgeturi și jocuri – nici unul dintre acestea nu sunt departe de nici unul dintre tineri, oricât de mult i-am vrea protejați.
Ce-i de făcut atunci când tentația nu mai poate fi ținută la distanță?
Observ că oricât de mult se pare că am evoluat ca societate în ultimii ani, în unele familii există subiecte ”tabu” – acele lucruri despre care niciodată nu se vorbește sau atunci când se întâmplă să existe o conversație pe o temă ca fumatul sau începerea vieții sexuale, fie aceasta este purtată în secret de părinți, fie, atunci când și adolescentul ia parte la discuție, aceastase poartă pe un ton moralizator.
Fă-i unui adolescent morală și vei obține sigur efectul invers – îl împingi înspre tentație. Spune-i că dacă el va face unul dintre acele lucruri interzise va fi pedepsit și tentația va avea ochi și mai dulci pentru el.
Dar dacă ți-ai aminti de vârsta adolescenței tale? Și mai ales de faptul că de multe ori te-ai răzvrătit înăuntrul tău împotriva regulilor impuse cu forța, de momentele când ți s-a părut că ceea ce fac colegii e mai interesant decât ce ți-au spus părinții și ai riscat orice pedeapsă fără să stai pe gânduri.
Nu, tu nu ai fost așa. Nu, în vremea adolescenței tale existau mai puține tentații.
Nu te voi contrazice, vremurile se schimbă și e posibil ca o dată cu ele și noi. Copiii noștri însă trăiesc în acest ”azi” la care e nevoie să ne adaptăm.
Pentru a putea preveni sau repara o situație în care tentația apare, ca părinți putem să facem însă ceva care contează cu adevărat – să păstrăm puntea de legătură ”părinte – copil”, podul pe care tânărul știe că poate oricând să vină către noi, podul pe care noi mergem către el fără să-l forțăm sau să-l condamnăm moralizator.
*Întreabă fără a emite judecăți de valoare
-În loc de ”Ai făcut și tu prostii ca acel coleg?” , spune ”Ești curios cum e să bei, să fumezi?”
Vei afla, dacă ai deja o relație bună cu copilul tău că în cele mai multe cazuri e curios. Alteori vei afla că i se pare ”cool”, că e la modă.
*Povestește despre tine și momentele tale de testare a tentațiilor
-Nu uita să nu adaugi poveștii ton moralizator – cine te crede acum că regreți că atunci te-ai apucat de fumat? Mai degrabă spune-i exact de ce tu ai ales așa, lasă-l să înțeeagă că nici tu la vârsta lui nu ai fost un zeu, că aveai dubii, că pozai ca să-ți impresionezi colegii, iubita…Adolescența e perioada întrebărilor despre cine suntem și cine putem deveni, atunci când aflăm că părinții noștri au avut și ei întrebările lor, ne simțim mai puțin condamnați la perfecțiune.
*Încurajează adevărul, nu tentația
Vei fi mințit dacă pedepsești, totuși de câteva reguli e nevoie.
-Ai vrea să știi dacă copilul tău fumează? Reacția ta atunci când afli care este?
Furie, țipete, poate chiar bătaie nu rezolvă nimic, ba dimpotrivă, încurajează ca formă de revoltă continuarea pe ascuns a comportamentului pe care vrei să-l oprești. Discuția pe un ton calm, de la egal la egal are mai multe șanse să ajungă să lămurească dacă fumatul spre exemplu e dorința sau sentimentul de apartenență la grup, acceptarea din partea acestuia. Spune lucrurile cu care nu ești de acord dar fă acest lucru pe tonul care transmite înțelegere și dragoste nu critică și respingere.
(Am auzit formule ca ”Nu mai ai ce căuta în casa mea”, ”Ești mai prost decât credeam” – rostite de părinți care credeau că asta îi va speria pe copii, ”le va băga mințile-n cap” și-i va încuraja să renunțe la un comportament nedorit. Încearcă ”Nu sunt de acord să fumezi de la vârsta asta, consider că e nevoie să mai discerni o vreme. Crezi că mai poți aștepta o vreme până să iei o decizie atât de importantă?”)