Nici un doctor nu își poate îngriji pacienții dacă el însuși nu este în formă, dacă nu reușește să se îngrijească de sine. Nu pe termen lung. La început poate fi mai rezistent( când e mai tânăr :)), poate duce pe picioare o răceală și în același timp să-și facă meseria cu brio. Când timpul și preocupările trec peste doctorul ce nu s-a preocupat prea mult de sine, rezistența lui, firesc, scade, iar din omul care îi îngrijea pe alții devine pacient.

Poate că ni se pare firesc să fie așa, normal că trupul fizic are limitele sale, uneori, tocmai din necesitatea de a ne opri, ne semnalează să facem asta și prin boală.

În meseria de părinte nu este la fel de ușor să ne luăm pauză, să ne oprim din a veghea asupra copiilor, din a ne preocupa echilibrul lor, din a ne strădui să facem astfel încât să nu le lipsească tot ceea ce credem că au nevoie. Din așa multă străduință, uităm de noi, ne putem noi înșine dezechilibra, lipsiți de un timp necesar doar pentru noi. Ceea ce transmitem copiilor când noi nu suntem în echilibru poate aduce echilibru? În mică măsură, la fel cum doctorul bolnav, când e mai tânăr duce mai ușor pe picioare răceala. Dar când nu mai e nici foarte tânăr și plin de preocupări? Oboseala, grijile, preocupările noastre se transmit copiilor ca stare, ca energie, în afara cuvintelor pe care noi le rostim. Atitudinea, tonul vocii și până la urmă, ochii transmit mai mult decât cuvintele, oricât ne-am strădui. Iar copiii simt și ei, uneori simt mai clar decât adulții.

Mi se întâmplă să aud cum a ne face timp pentru noi pare un act de egoism, ca și cum am comite o nedreptate,ca și cum am ”rupe” din timpul pe care îl foloseam pentru copii în folosul nostru.

De fapt, tocmai a ne opri din când în când să ne acordăm nouă timp, o pauză, a ne dedica din acest timp o ”felie” pentru reechilibrarea proprie, acesta ar fi un beneficiu adus și copilului. Noi vom putea zâmbi din toată inima când ajungem lângă copii după ce ne-am acordat sufletului propriu acel timp de care fiecare ființă are nevoie pentru a simți viața prin toți porii. Vom transmite echilibru atunci când avem noi înșine echilibru.