Doarme doar cu lampa de veghe aprinsă sau se trezește speriat în toiul nopții, ajunge să refuze să doarmă fără unul dintre părinți, ori poate că, treaz încă, umbrele de prin casă îl sperie, i se par ființe înspăimântătoare. Copilul se teme de creaturi pe are uneori le poate descrie cu exactitate, alteori nu reține decât sentimentul de frică, de la neliniște vagă până la senzația de ”îngheț”.

Mulți copii trec prin astfel de episoade anxioase care se asociază cu o schimbare în mediul său sau cu un dezechilibru survenit în activitatea de peste zi- cauza este de căutat împreună cu părinții în aceste două direcții.

Trecerea de la a dormi cu părinții la a dormi singur în cameră poate fi resimțită ca abandon într-o lume necunoscută chiar dacă această schimbare a fost făcută cu tact, adaptată pentru fiecare copil în parte. De multe ori le spunem copiilor noștri că sunt mari, că de aceea ei trebuie să doarmă singuri. Conștientul lor acceptă logica, inconștientul însă nu e suficient pregătit să ”fie mare”, să fie lipsit de sentimentul de siguranță.

În alte situații, când copilul părea că se adaptase schimbării și dormea liniștit, fără a visa creaturi înspăimântătoare, fără să-i fie frică de întuneric, probabil activitățile din timpul zilei creează un șoc, o traumă, un dezechilibru. Spre exemplu, pentru un copil de 4 ani, imagini care rulează rapid ale unor monștri din unele desene animate, poate fi traumatizant deși nu dă semne că ar fi așa în timpul zilei, ba dimpotrivă, atunci când este luat din fața televizorului, protestează vehement. Sunt situații când pe stradă, copilul asistă la o scenă care îl impactează profund prin simplul fapt că nu a mai văzut o situație asemănătoare, iar șocul resimțit, preluat pe moment de inconștient, va ieși la iveală printr-un vis, prin spaime în întuneric, prin frica de a trece prin locul unde a văzut scena, fobie de un tip anume de persoană care corespunde în mintea sa cu cea care îl impresionase inițial. Un exemplu în acest sens poate fi o scenă în care două persoane se ceartă, țipă, sunt încruntate…

Toate acestea nu sunt de ignorat atunci când au caracter repetitiv, copilul putând fi ajutat să regăsească o stare de confort, fără pericolul de a transforma ceea ce e uneori firesc la o vârstă fragedă în dezechilibru pe termen lung.

*O deosebită atenție este necesară în ceea ce privește limbajul nostru al părinților- amenințările ”de tip bau-bau” induc frică deși ni se poate părea că sunt ignorate. Deasemeni, este important ca somnul să nu fie prezentat ca pedeapsă, în formule de genul ”Dacă nu ești cuminte te duc la culcare”

Remediile florale Bach, terapia Reiki, alături de modificările în mediul familial stabilite împreună cu un terapeut, pot asigura copiilor un somn liniștit, odihnitor și un trai fără spaime.